Dragostea nu moare CAPITOLUL 4

- Ce dracu se intampla aici? Ce inseamna asta? Edward ce faci? Iar tu cine esti de te dai asa la el? am intrebat eu furioasa. Ma uitam in ochii ei dar nu vedeam nici o urma de teama. Zambea. Daca privirea ar putea ucide, cu siguranta peste trei zile ii mancam coliva.
- Bella, nu se intampla nimic. Nu este ceea ce crezi tu, spuse Edward zambind.
- Ei pe dracu nu! Sa nu-mi spui tu mie ca nu este nimic, cand eu vad faptele, am strigat eu.
- Ce fapte? Nu am facut nimic rau, doar discutam atat! a spus Tanya ridicand din umeri.
- Tanya, mai spune inca un cuvant si iti mut gura la ceafa da? Mai aveai putin si te urcai calare pe el. Deci eu ce sa cred din asta? am spus eu furioasa.
M-am indreptat catre ei si am luat-o pe Tanya de brat, impingand-o.
- Auci Bella, doare. Da-mi drumul si lasa-ma sa-ti explic.
- Sa-mi explici ce? Am vazut destul. Iesi afara din casa mea, am spus eu aratand spre usa.
- Nu ai vazut nimic iubita, pentru ca nu s-a intamplat nimic, spuse Edward incercand sa aplaneze conflictul ce izbucnise intre noi.
- Bella, lasa-ma sa-ti explic, vrei sa stai jos? intreba Tanya.
- Nu vreau. Ma luati de proasta?
- Tanya, nu ne ramane altceva de facut decat sa-i spunem adevarul, pana nu ne schilodeste pe amandoi, spuse Edward cu zambetul pe buze.
De ce rade? Nu mai inteleg nimic. Isi bate joc de mine? Lacrimile vroiau sa iasa afara si eu incercam sa ma concentrez, sa nu le dau drumul. Dar ele, tradatoarele, parca facandu-mi in ciuda, au tasnit din ochii mei si mi-au brazdat obrajii. Edward a venit langa mine si m-a luat in brate. Ce adevar vrea sa-mi spuna? Deja imi este frica.
- Iubita, o sa-ti spun pana la urma. Intre mine si Tanya nu este absolut nimic. Ne cunoastem din copilarie, dar niciodata nu am fost mai mult decat prieteni.
- Hai nu mai spune, am zis eu razand isteric.
- Ce spune Edward este adevarat. E drept ca acum ceva timp, pana sa te cunoasca pe tine, vroiam mai mult decat o simpla prietenie, dar sincer Bella, el nu este pentru mine. Nu ne potrivim. Nu mergem pe aceeasi frecventa, suntem ca nuca-n perete. Nu mai fi ursuza si asculta ce avem de spus. Mi-am adus aminte de visul pe care il avusesem. Eu si Edward in poienita, el era trist si tot imi spunea ca stie cat sufar, aveam senzatia ca ne vom desparti. Mi-am scuturat capul si am incercat sa alung gandurile astea care nu-mi dadeau pace.
- Bine, astept o explicatie daca exista, am spus eu asezandu-ma pe pat, uitandu-ma cand la unul, cand la altul.
- Edward isi duse mana la gura ca sa nu izbucneasca in ras iar Tanya se uita la mine de parca ar fi vazut o nebuna scapata din spitalul de nebuni.
- Exista o explicatie, spuse Edward pana la urma. Se aseza langa mine pe pat si-mi lua mainile intr-ale sale.
Vroiam sa-ti facem o surpriza, aveam de gand sa ti-o spun mai pe seara dar se pare ca trebuie sa-ti spunem acum, pana nu ne spargi capul la amandoi.
- O surpriza? am intrebat eu holbandu-ma la el.
- Da, spuse Tanya. Cand ai intrat noi puneam detaliile la punct...
- Atunci de ce Alice arata in halul ala? am intrerupt-o eu.
- Pentru ca vroia sa-ti faca ea surpriza, doar stii cum este Alice, se baga ca musca-n lapte peste tot, spuse Tanya apropiindu-se de mine.
- Hey, nu mai vorbi asa despre Alice, ca s-ar putea sa inveti sa zbori de pe balcon, spuse Edward razand si uitandu-se la mine.
- Nu mai inteleg nimic, am spus eu.
- Cadoul meu pentru tine, de fapt cadoul nostru, spuse el uitandu-se la Tanya, este in cutiuta asta. Scoase din sertarul noptierei de langa pat, o cutiuta si mi-o dadu. Iar aici o includem si pe Alice, sa nu se supere, chiar daca vroia sa faca totul singura, spuse Edward dandu-mi un sarut scurt pe obraji.
Cu gura cascata, am luat cutia si am desfacut-o. Am incremenit. Doamne, de cand imi doream sa merg acolo. Aveam in mana doua bilete de avion si o vedere cu locatia unde am vrut sa ma duc mereu.
 Am incept sa plang si l-am imbratisat pe Edward.

- Imi pare rau Edward, sincer imi pare rau. Sunt o proasta ca m-am gandit numai la lucruri rele, iarta-ma, am spus eu printre suspine in timp ce el isi puse buzele pe parul meu si ma strangea in brate.
- Tanya, imi cer scuze, sincer, am spus eu uitandu-ma printre lacrimi la ea.
- Stai linistita Bella, te inteleg. In locul tau probabil as fi reactionat la fel, spuse ea punand o mana pe umarul meu.
M-am departat din imbratisarea lui Edward si am imbratisat-o pe Tanya.
- Multumesc inca o data, te rog sa nu-mi porti pica, i-am spus eu.
- Tu sa nu-mi porti mie pica, mai aveai putin si maturai cu mine pe jos, a spus Tanya zambind.
- Pfuu, grea zi am avut. Dar ma simt minunat acum si imi pare rau ca v-am facut sa-mi aratati surpriza, am spus eu stergandu-mi lacrimile.
- Nu-i nimic iubita. Ma bucur ca ai stat sa asculti, e mai bine ca ti-am spus acum, pentru ca tot timpul ma gandeam ca o sa devin sacul tau de box, spuse Edward zambind.
- Sau eu as fi putut deveni, spuse Tanya.
- Haide sa mergem in salon, lumea cred ca se intreaba pe unde am disparut, spuse Edward ridicandu-se de pe pat.
M-a luat de mana si dupa ce m-a sarutat, am iesit din camera. Cand sa intram in salon, ne-am intalnit cu Alice care iesea din bucatarie cu Rose, Em si Jazz.
- Alice, nu mai fi suparata, mi-au explicat tot, am spus eu uitandu-ma atent la ea.
- Nu-ti face griji Bella, spuse ea zambind. Trebuie sa invat sa mai si pierd nu?
- Sa stii ca te-am inclus si pe tine la daruirea cadoului, am spus eu zambind.
- Multumesc Bella, a spus ea si devenise mai vioaie. Hai sa intram.